Search

Alfa Romeo Giulia QV MY2016

Istorie model

Istoria companiei este una tumultoasa, care isi are originile la inceputul anilor 1900. Anonima Lombarda Fabrica Automobili, sau ALFA, lansa cu surle si trambite primul model de serie, 24HP, in 1910. Pentru a sublinia originile milaneze, au fost folosite pe sigla doua simboluri emblematice, sarpele blazon al familiei Visconti si crucea rosie, simbolul orasului Milano.

Primul Razboi Mondial a fortat marii producatori, printre care se numara si ALFA, sa isi opreasca productia de masini pentru civili si sa reutileze fabrica pentru a face fata necesarului de munitii si armament. In 1918, antreprenorul Nicola Romeo a preluat compania si a lansat masina sport Torpedo 20-30HP, care a marcat schimbarea numelui companiei in cel pe care il stim astazi – Alfa Romeo.

Patruzeci de ani mai tarziu este dezvaluita prima Giulia. Fiind un sedan micut, usor, propulsat de motoare puternice, a fost imediat laudat de criticii perioadei, care il considerau a fi echivalentul mai incapator, mai bine pregatit pentru curse si, mai ales, mult mai ieftin al unui Porsche. Pana in 1977, modelul a suferit cateva imbunatatiri, precum: frana pe disc pentru toate rotile, motoare mai puternice, reducerea greutatii si adaugarea unei motorizari diesel. Varianta “Super” venea si mai mult modificata pentru a accentua caracterul sportiv, oferind performante exceptionale pe circuit gratie manevrabilitatii bune, acceleratiei rapide si a cauciucurilor Pirelli Cinturato, foarte aderente.

In 2015, numele Giulia a fost folosit din nou pentru a anunta un sedan de clasa mare, cu propulsie pe puntea spate si motorizari puternice si inovative. Sasiul de otel ultra rezistent si raportul ideal al greutatii 50/50 intre punti reafirma ADN-ul sportiv Alfa Romeo.

 

Informatii tehnice

Giulia poate fi configurata cu unul din cele patru pachete de echipari: Giulia, Super, Veloce si Quadrifoglio Verde. Varianta de baza, propulsata de motorul 2.2 JTDM (150 CP) porneste de la 26214 + TVA, cu discount de lansare de 17%, in timp ce un Super, cu acelasi propulsor dar dezvoltand o putere mai mare (180 CP) are pretul promotional de 39832 + TVA, cu o lista generoasa de dotari optionale bifate: transmisia automata, tapiteria de piele si pachetele Sport (volan sport, pedalier specific, insertii din aluminiu), Clima Plus (parbriz atermic, aeratoare pentru locurile din spate, etc), Performance (padele din aluminiu pe volan, diferential blocabil si suspensii active) si Convenience (lumini de curtoazie in manere, Keyless entry).

Rosie ca focul, Quadrifoglio porneste de la 79500 (TVA inclus), iar echipamentele optionale adaugate pe masina de test contribuie la cresterea pretului cu inca 19602 . Costul este justificat, in mare parte, de scaunele Sparco tip scoica, franele carbon-ceramice, tapiteria specifica, cu insertii interioare din fibra de carbon si sistemul hifi Harman Kardon. Nuanta de vopsea Rosso Competizione este de asemenea optionala, dar este alegerea ideala.

Sub capota, pompeaza 510 CP catre rotile spate un motor de 2891 cmc, V6 Biturbo, inspirat din propulsorul V8 folosit de Ferrari pe 488 GTB. Pentru test, am avut la dispozitie doar modelul echipat cu transmisia cu 6 rapoarte, dar exista si optiunea unei cutii automate cu dublu ambreiaj, cu 8 rapoarte.

 

Experienta la bord

Ora 07:00. Poarta de acces de la MotorPark se deschide lent, dezvaluind-o in fata mea pe ea, Giulia Quadrifoglio Verde, zgribulita sub un strat de bruma. Inima imi bate din ce in ce mai rapid si in stomac incepe sa se formeze un gol. Prima cheie a diminetii a venit la putin timp. Eu, lasand in urma emotiile, descopeream formele seducatoare ale QV-ului, detaliile, pana ce un ton furios mi-a captat atentia.

Apoi, a urmat un lung ritual de curatare. Intai interiorul, care a scapat doar cu o aspirare. Exteriorul, in schimb, a fost rasfatat mai ceva ca un top model la o zi de SPA. Fiecare evazare, grila sau spita a primit atentie deplina, nu a ramas element de caroserie nealinat. Giulia este, pana la urma, vedeta zilei.

Evident, urmatorul pas logic este prezentarea Giuliei sub lumina reflectoarelor… si ce gratiosi i-au fost primii pasi, sub privirile geloase ale jurnalistilor. Cozile s-au format imediat, atmosfera devenind rapid claustrofoba. Eu m-am retras intr-un colt, asteptand clipa de intimitate mult dorita – doar eu si ea. Mai bine de 2 ore, italianca a alergat de parca ar fi fost hranita cu jeratec, nu cu benzina. Soferii au coborat cu zambetul mai larg decat cel cu care s-au urcat, poate chiar si cu o usoara emotie in glas.

La scurt timp, am zarit ocazia! M-am strecurat in scaunul scoica si am inceput sa verific finisarile interiorului, in timp ce ascultam ghidajul instructorului. Stiam deja foarte clar ce am de facut, doar am rememorat in minte fiecare viraj, pana acum. O turez putin, cat sa simt motorul “inspirat din tehnologia Ferrari” de sub capota si chicotesc de parca as fi un copil care isi deschide cadourile in dimineata de Craciun. Treapta intai ajunge rapid in limitare, lasand in urma doar miros de cauciuc. Instructorul ma sfatuieste sa nu ma tem de franare, discurile ceramice pot face fata cu brio traseului. Dupa al doilea viraj, ii confirmam spusele, deveneam stapan peste frana tarzie. Directia functiona pe atat de precis si distractiv pe cat se poate astepta cineva de la un sistem asistat electric, dar viraj dupa viraj, imi descopar ritmul. Au existat si cateva greseli, venite dintr-un usor exces de zel. Stiam unde e limita, dar eram curios ce gasesc dupa ea. Spatele masinii a inceput sa alunece usor, previzibil, dar a revenit gratios pe trasa ideala.

Urmeaza piesa de rezistenta a circuitului – linia dreapta. Ajung usor la 150 km/h iar de 170 am trecut fara sa apuc sa clipesc. Imediat dupa, am citit pe ceasul de bord un 2 urmat de doua zerouri. Emotia incepe sa isi arate coltii. 220. Frana tarzie. Viraj. Acceleratie. Viraj. Urmatoarea tura a trecut ca un fulger, impotriva dorintei mele de a nu se termina niciodata. Domnisoara Giulia era insetata si trebuia sa ia o pauza de odihna.

Cumva, si eu aveam nevoie de o pauza. Injectia cu dopamina administrata in ultimele 5 minute mi-a deschis multe intrebari, ramase inca nerezolvate. Daca as fi avut masina pe mana o zi intreaga, ce as fi aflat intai, limita mea sau a masinii? Oare o cutie automata mi-ar fi permis sa fiu mai atent la sofat sau ar fi eclipsat farmecul? In oras, stand in trafic, as mai fi simtit o atractie asa puternica? Daca o rapeam pe micuta Giulia, m-ar fi prins cineva vreodata? Oare italienii au reusit sa dezvolte sedanul perfect? Cateva raspunsuri sper sa gasesc in curand, daca voi avea norocul de a petrece mai mult timp in preajma QV-ului. Pana atunci, ma consolez amintindu-mi sunetul evacuarii reci, din acea dimineata de noiembrie.

Note

Sunetul divin al evacuarii

Motorul si cei 510 ponei naravasi

Cutia manuala

Nota finala: 10/10

Multumim Alfa Romeo Romania pentru facilitarea testarii!

Write a response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Close
© 2018. SubTURAT.
Close
Acest site foloseste cookies pentru a iti oferi o experienta personalizata de navigare, compatibila GDPR. Sunt de acord | Nu sunt de acord | Afla mai multe despre cookies
472