Iti amintesti posterul pe care il aveai in camera ta, in copilarie? Sigur era cu un Ferrari sau un Lambo, poate chiar cu un Mercedes, dar cel mai probabil nu era un… Renault. Pe peretele meu, in schimb, un Clio S1600 imi tinea companie la inceputul anilor 2000. A stat acolo mult timp, pana a fost inlocuit de un Evo si apoi de GT-R.
Cativa ani mai tarziu, un baiat se considera matur si se pregatea sa isi cumpere prima masina: un diesel fiabil, ca orice tanar cu buget limitat. Au trecut saptamani intregi fara sa gasesc ceva care sa ma convinga, pana cand am ajuns intamplator la un Clio RS. Mica, neagra, stralucitoare, cu niste stopuri gri urate, parca ma invita sa o vad live. Ce putea sa se intample, faceam un test, ii multumeam proprietarului si imi vedeam de drum, nu? Nu. Am pornit motorul, am dat o tura si m-am intors cu zambetul pe buze, pregatit sa o cumpar.
Trei mecanici din trei service-uri diferite au verificat-o pentru pacea mea interioara si verdictul a fost unanim: este ok, ia-o. Zis si facut, am semnat actele si am devenit posesorul visului meu din copilarie. Masina nu a fost perfecta, a trebuit sa schimb un cap de bara, bujiile si lichidul de frana, dar nimic grav. Nu ma putea deranja nimic, nici macar nelipsitii greierasi. Rachetuta neagra sarbatoreste 15 ani de existenta si poarta cu mandrie pe vopseau semnele celor 178.000 km, iar eu o tratez ca pe un partener de tranta, nu ca pe un bibelou. Scopul este sa strangem impreuna povesti de vitejie, nu praf in garaj. O noapte de decembrie pe Transfagarasan? S-a crapat oglinda stanga. Primul track day? Indoitura in portiera dreapta. S-a asfaltat (din nou) strada? Urme in lac.
Zi de zi, insa, urasc micul Clio de fiecare data cand sunt in trafic si trebuie sa apas pedala dura a ambreiajului de fix 32 de ori inainte de avansa la urmatorul semafor, unde ma asteapta alte zeci de apasari si il urasc atunci cand trebuie sa ma strecor in locuri de parcare stramte si servodirectia vrea sa se asigure ca ajung transpirat la intalnire. De fiecare data cand il pornesc, nu stiu daca va avea toane sau daca va functiona cum trebuie… dar si in momentele in care fiecare senzor trimite valorile corecte si totul functioneaza impecabil, il ador. F4R este un motor cu personalitate, de la sunetele pe care le scoate cand este rece, la tremuratul usor la relanti, felul brutal in care urca in ture si flacara pe evacuare, la schimbarea treptei.
Nu este o masina frumoasa. Nu este o masina rapida. Nu este nici macar o masina potrivita pentru Bucuresti, dar este masina potrivita pentru mine. De fiecare data cand invart cheia in contact, chicotesc si ma relaxez. Pe durata calatoriei, indiferent daca stau la volan 30 minute sau 10 ore, devin zen si orice m-ar fi stresat dispare. Sunt liber sa ma exprim cum vreau, cu 4 roti care se duc unde si cum ma astept. Pentru multi, Clio RS este o masina oarecare, asamblata din piese de schimb pe care le-au gasit inginerii de la Renault in uzina sau un hatch care nu face fata competitiei moderne. Posibil, dar pentru mine ramane o legenda a copilariei, de care ma pot bucura zilnic.
1 comment