Pot spune sincer ca fac parte din generatia care a crescut alaturi de seria Fast and Furious. In 2001, cand a aparut primul film, aveam 9 ani. Am facut cunostinta cu personajele si un univers pe care nu il intelegeam atunci, dar cumva ma simteam atras de lumea incitanta a curselor auto. Pe parcursul anilor, l-am revazut de cateva ori si am inteles ca am de-a face cu o experienta cinematografica decenta, cu un echilibru bine dozat intre actiune si poveste. Am trecut prin emotii cu urmatoarele doua parti, carora le lipsea ceva important… factorul wow. Al patrulea film, intitulat simplu Fast & Furious, a reusit sa propuna o formula de succes bazata pe explozii si sfidarea legilor fizicii, care a primit acceptul fanilor in toate filmele ce au urmat.
Peripetiile prin care trec personajele au atins cote imposibil de imaginat pana acum, in Furious 7. Pentru a rezuma pe scurt, fara a dezvalui prea multe, intreg conflictul se invarte in jurul intersectarii conceptelor de familie si razbunare. Deckard Shaw (Jason Statham) vrea sa razbune infrangerea suferita de fratele sau in Fast 6, intrand in conflict cu protagonistii, care la randul lor vor sa razbune uciderea lui Han, care era ca un membru al familiei.
Regizorul James Wan a avut sarcina grea de a umple cumva locul lasat liber de Paul Walker, care a decedat in mijlocul filmarilor. Cu ajutorul fratilor actorului, a magiei graficii generate pe calculator si a unor modificari inteligente ale scenariului, uitam pentru cateva minute ca Paul nu mai este printre noi. Intreaga sala a trecut printr-un vartej emotional in care rar primeam timp sa ne tragem rasuflarea.
Scenele de actiune vazute in trailere sunt dezvoltate pe larg si confirma ca bugetul din ce in ce mai mare alocat cascadoriilor este bine folosit, rezultatele fiind spectaculoase si chiar emotionante. Scena in care opulentul Lykan Hypersport sare in slow motion dintr-o cladire in alta a fost acompaniata de diminuarea volumului coloanei sonore, dar simteam clar bataile la unison ale inimilor noastre ingrijorare de soarta lui Dom si a lui Brian. Cand cei doi erau in sfarsit in siguranta, un spectator nu si-a mai putut stapani emotia si a strigat catre ecran „Bine, bai baiatule! Bravo!”. Cu totii ii felicitam in gand, dar el a avut curajul sa o si spuna cu voce tare.
As indrazni sa spun ca Furious 7 este un punct de cotitura in istoria francizei, pentru ca reuseste sa lege si sa incheie multe fire narative pierdute, dar mai ales pentru ca dupa 140 minute de film am plecat din sala de cinema multumit de felul in care povestea lui Brian a fost transformata intr-un omagiu adus actorului care l-a jucat, Paul Walker. Daca sunteti fani ai seriei, va asteapta o calatorie plina de actiune, pe care nu trebuie sa o ratati!
