Toata lumea vorbeste despre cum viitorul transportului este propulsia electrica. Asta este clar, combustibilii fosili nu se vor regenera la infinit si va fi necesara accelerarea descoperirii unor combustibili sustenabili/regenerabili. Dar suntem pregatiti pentru solutii electrice astazi? Pentru a testa teoria, am imprumutat un Renault Zoe timp de 2 zile. Micuta frantuzoaica este cea mai populara masina electrica din Romania (592 unitati inmatriculate la finalul anului 2019) si este foarte bine primita si in restul Europei (mai mult de 180.000 unitati vandute). Planul era sa verific cum ma adaptez la infrastructura si ecosistemul electric, obisnuit cu confortul realimentarii conventionale si inarmat doar cu telefonul mobil si informatii de pe Google.
Versiunea testata este Zoe Intense Z.E. 40 – R110 si are printre dotarile standard suficient de multe lucruri incat sa nu o consideri invechita. Pe langa sistemele de siguranta ABS, AFU (asistenta la franarea de urgenta) si ESP, micuta citadina are si sistemul R-Link cu audio Arkamis 3D Sound si Bluetooth si pachetul Look (ornamente cromate) si tapiteria textila cu tratament Teflon incluse. Motorul dezvolta 110 cp si 225 Nm de la 0 rpm, iar bateria de 41 kwh are o autonomie de aproximativ 300 km si poate fi alimentata direct de la priza domestica 220v sau de la statii cu curent AC si port Type2 folosind cablurile specifice. Pretul de lista este 35.353 €, TVA inclus si fara ecobonusul Rabla Plus. Mi-as fi dorit sa testez noul facelift, care vine cu un interior complet redesenat, o baterie de 50 kwh si un motor cu 135 cai, dar nu era disponibila in acel moment.
In cautarea “energiei”…
Am preluat masina din Vitan cu 80% autonomie (aprox 200 km, conform calculatorului de bord) si planuiam sa fac un drum de 140 km, ca sa inteleg cum ma simt pe distante mai lungi. Pentru a pleca la drum cu autonomia completa, conform unui search rapid pe Google aveam cateva optiuni pentru realimentare: anumite centre comerciale mari, Mega Image-uri, aproape orice Kaufland sau cateva statii speciale MOL. Am zis sa incerc intai Mega Image-ul de langa casa, dar surpriza, locul de parcare dedicat masinilor electrice era ocupat de o masina conventionala. Am schimbat locatia, dar si aici locul era folosit ca unul normal. Odata chestionati, paznicii dadeau din umeri si se scuzau, spunand ca ei nu stiu care e electrica si care nu. In speranta ca la Kaufland exista mai multe statii libere am plecat spre Barbu Vacarescu, unde am gasit un sir de masini Uber lasate la incarcat, desi in aplicatia Plug Share statiile nu apareau ocupate.
Dupa ce am pierdut 18% din autonomie plimbandu-ma prin oras, am renuntat la ideea de a incarca in centre comerciale si m-am indreptat spre cea mai apropiata benzinarie MOL care sa ofere statii de incarcare pentru masini electrice . Aici puteam conecta masina fara probleme, dar aveam nevoie de un card special pentru a putea porni incarcarea, iar persoana cu cardul respectiv lipsea. Din fericire, omul a aparut in mai putin de 5 minute, am pornit procesul si mi-am cumparat un milkshake de care sa ma bucur cat asteptam. Indiferent de tipul incarcarii (normala sau rapida) costul era 0 in acel moment, dar astazi exista o taxa per incarcare de 29 Ron pentru curent AC (incarcare normala, port Type2) si 44 Ron pentru curent DC (incarcare rapida, porturi CCS si CHAdeMO). Dupa aproape o ora folosind portul AC (22 kW), eram gata de drum!
Pornind la drum
Zoe este perfecta pentru oras: micuta, agila si comoda peste piatra cubica sau denivelari in carosabil, iar acceleratia este fantastica si directia incredibil de usoara. Pana in 30 km/h masina scoate sunete futuristice-ozn, ceea ce este destul de enervant pentru inceput, dar te obisnuiesti. Mai enervanta este pozitia de condus foarte inalta si lipsa reglajelor pentru confort. Interiorul arata ok in momentul lansarii, dar a imbatranit destul de rapid.
Prima parte a drumului a trecut fara emotii, mentinand o viteza medie de 70km/h si autonomia scazand progresiv. Zoe este foarte bine izolata si silentioasa, dar fiind echipata cu pneuri eco se simte putin instabila la manevre bruste sau cand este depasit de un camion. Sistemul audio nu exceleaza, dar poate nici nu i-am acordat eu timp suficient, fiind interesat mai degraba de salvarea autonomiei decat de fidelitatea sistemului. Pentru traseul de intoarcere am ales o ruta care sa includa si o portiune de autostrada, ca sa inteleg comportamentul masinii la viteza de croaziera. Nu mai este la fel de bine izolat, ambientul exterior devine enervant de prezent, iar odata ce cresti viteza peste 90 km/h, autonomia scade brusc si este destul de infricosator. Pana la urma, autostrada nu este mediul preferat al masinii si este ok sa nu se simta ca acasa.
Concluzii
Am ajuns in oras cu aproximativ 40% din autonomie ramasa, dar planuiam sa predau masina cu acumulatorii incarcati in ziua urmatoare. M-am indreptat spre statia MOL cu care eram deja obisnuit, dar de data asta popasul de 2h pentru o incarcare completa nu mai era la fel de suportabil.
Pentru multi oameni sa iti incarci zilnic masina a devenit deja un stil de viata, cu bune si cu rele, cu vizite la statii publice, prize speciale de incarcare in curte sau prelungitoare scoase pe geam. Pentru masa de utilizatori, insa, experienta este una complicata si ar avea nevoie de cateva scurtaturi si simplificari. Infrastructura creste cu un ritm alert, ceea ce este bine, dar tot ai nevoie de aplicatii, conturi si rabdare. Pana atunci, Zoe pare sa fie alegerea favorita a flotelor de carsharing si a soferilor Uber Green. Poate pana vom avea o generatie complet noua a micutului hatchback francez publicul va fi mai pregatit pentru el.
