Nu am fost mereu indragostit de masini italienesti, pentru mult timp am fost fan al hatch-urilor frantuzesti, dar acum cativa ani, Laura si oamenii faini de la AUTOITALIA m-au urcat pentru prima oara intr-o Alfa si m-au invatat ca trebuie sa ma uit mai departe de preconceptii si critici ale celor care nu au testat niciodata „la dolce vita”. Am descoperit o latura noua a masinilor Alfa Romeo si mi-a placut foarte mult experienta. Cu timpul m-am indragostit complet de Giulia si am inceput sa cochetez cu ideea de a conduce zilnic o Milaneza. Am facut si un cont de Instagram special pentru „@italiencele” din Romania.
Eu am vrut ca idila cu Alfa Romeo sa continue, dar finantele nu erau de acord cu mine. O piedica era si Clio RS-ul pe care l-am condus si iubit din 2010, 2 masini in acelasi timp fiind un disconfort prea mare pentru bugetul meu. In cele din urma s-au aliniat planetele si Clio a plecat spre Cluj, unde noul proprietar se bucura de experienta unui hatchback francez usor, spartan si rapid.
Prevestind momentul in care voi putea sa intru in familia Alfa, am inceput sa caut in comunitatea Alfa Club si pe alte site-uri un hatchback perfect pentru mine. Am cautat intervalele de service pentru MiTo QV si Giulietta QV, am verificat preturile pentru piese si reparatiile uzuale si am pregatit un tabel Excel cu upgrade-uri posibile si costuri. Urasc tabelele, dar ador sa fiu ordonat si calculat. Pana la urma bugetul a fost factorul decisiv pentru care am acordat mai multa atentie mezinului in fata Giuliettei care ar fi venit la pachet cu un cost de intretinere sensibil mai mare, dar nu neg ca dimensiunile compacte si aspectul de Beagle bleg au ajutat si ele.
MiTo?
Sa facem o mica paranteza pentru cei care nu stiu foarte multe despre MiTo. Lansat in 2008 pe o platforma comuna cu Fiat Punto si Opel Corsa, „juniorul” gamei Alfa a reimaginat o parte din elementele stilistice de pe 8C in forma compacta a unui hatchback usor premium, disponibil exclusiv in varianta cu 3 usi. Puterea propulsoarelor varia intre 75 si 155 cai, dar cel mai interesant model este cel care poarta trifoiul cu patru foi pe lateral: Quadrifoglio Verde. Motorul Multiair de 1368 cmc produce 170 cai, cu ajutorul unei turbine micute dar eficiente, iar transmisia se face printr-o cutie cu 6 viteze (sau automata TCT, disponibila optional incepand cu 2014). Productia a rezistat pana in 2018, cand a fost oprita pe fondul vanzarilor slabe. MINI a dominat segmentul premium de dimensiune mica, care devenea din ce in ce mai aglomerat pe masura ce producatorii premium incepeau sa acorde atentiei clasei mici.
Revenind la noul SubTURATMOBIL, cand a venit momentul alegerii finale aveam 2 optiuni foarte diferite intre ele. Primul MiTo se afla in Italia si era editie limitata Maserati, dar aflandu-ne in plina pandemie restrictiile ingreunau tranzactia respectiva, iar distanta nu ajuta la dezvoltarea unei conversatii asupra istoricului masinii. Al doilea se afla in Iasi, avea putini kilometri si un exterior cu semne de folosire, dar parea o baza de pornire buna pentru personalizare, neavand bagajul care vine cu o editie limitata la doar 100 bucati. Cu ghidarea si sfaturile lui Bogdan, am convenit sa mergem sa vedem conditia reala a optiunii locale, imediat ce a fost posibil sa ne deplasam legal si in siguranta.
Iata-ne, deci, pe drum spre Iasi, cu noaptea in cap si diverse ganduri despre ce ne putea astepta la fata locului. Ar fi trebuit sa filmam tot procesul, dar nu ne gandeam ca vom avea suficient material pentru un clip simpatic. Ajungem, dam o tura (cu peripetii) cu masina, o urcam pe elevator si o conectam la diagnoza pentru a verifica daca kilometrajul din bord este real. Pareau sa se repete in toate punctele de control, nu apareau erori sau alerte grave in istoricul masinii, asa ca am trecut la verificarea tehnica. Un joc aici, o scurgere mica a amortizoarelor, semne de buna purtare pe jante, dar per total o baza buna de pornire pentru un „project car”. Dupa ce am primit ok-ul lui Bogdan, am estimat costul reparatiilor, am batut palma cu proprietarul si am semnat actele.
Cum in suflet inca sunt un copil mic si mi-am dorit de cand ma stiu o masina cu moduri selectabile de condus, la primul semafor m-am jucat cu „manettino-ul” DNA, distrat de grafica de pe ceasul de bord. Daca esti in modul Dynamic vezi un grafic cu bare verticale pentru presiunea din turbina, cool nu? Se schimba putin si sunetul, dar mai relevanta este diferenta de acceleratie, parca devine o alta masina. Primul popas a fost la cea mai apropiata benzinarie MOL, ca sa fac plinul si sa refacem proviziile pentru drumul inapoi.
De-abia asteptam sa las orasul in urma, dar sfatul profesionistului era sa nu stresez inutil motorul pana schimbam distributia. Evident, nu am putut sa ma abtin si am testat pentru cateva curbe si cat de dura devine directia in modul Dynamic. Eram tot un zambet, dar nu am insistat. Restul drumului a continuat cu MiTo la viteza de croaziera, fara depasiri sau franari bruste. Cateva zile mai tarziu am revenit la Bogdan pentru prima revizie serioasa (distributie cu toate accesoriile, bujii, conducta turbo, uleiuri si filtre, etc).
„Asta e Ferrari mic, mami!”
Primul lucru pe care l-am descoperit odata ce am inceput sa o folosesc mai des prin oras este ca o masina mica, rosie si rotunda atrage atentia copiilor. Daca are si o sigla pe aripa fata, clar e Ferrari. Ferrari MiTo, fireste.
Ok, ce i-ai facut Alfei pana acum?
- Cost achizitie – sa pastram putin mister;
- Prima revizie;
- Primele modificari – oglinda interioara heliomata – 150 RON, trim schimbator + cordelina piele haion de pe Alfisti – 56 EUR
Ce urmeaza?
Am cateva planuri pentru exterior, interior si performanta micului MiTo. Le voi detalia pe masura ce se intampla, dar daca ai propuneri, scrie-le in comentarii!
